Dezvoltarea intensivă a tehnologiilor a făcut ca potenţialul lor să crească într-un ritm care a depăşit şi cele mai optimiste prognoze şi în acelaşi timp ele să devină larg accesibile. Factorul limitativ în dezvoltare va fi legat din ce în ce mai mult de cunoaştere, de capacitatea (umană) de asimilare şi dezvoltare a acestor tehnologii, de utilizare a acestora în noi domenii de activitate, pentru noi produse şi servicii. Acest aspect conduce la ideea că este nevoie de îmbunătăţirea calităţii pregătirii omului.
Cu toate acestea în procesul educaţional suntem in situaţia de a face faţă unor situaţii de tipul: ambianţa şcolară neprietenoasă, un climat instituţional rigid şi inconsecvent, fluctuaţii în proiectarea şi aplicarea curriculumului şcolar, supraîncărcarea generată de tot felul de cauze contradictorii. Toate acestea îndepărtează elevul de propriile sale aspiraţii, ducându-l în confuzie şi dezinteres. În acest fel, principalul motor al progresului şcolar, şi anume motivaţia pentru învăţare, este compromis.
Nevoia de schimbare
Schimbarea în educaţie, este impusă, dar în acelaşi timp şi facilitată de procese precum globalizarea, avansul către societatea cunoaşterii, nevoia de învăţare pe tot parcursul vieţii, iar generaţiile actuale au nevoie de un alt tip de management al resurselor şi al comunicării diferit faţă de cel de până acum. Cunoaşterea- este informaţie cu înţeles şi informaţie care acţionează. De aceea societatea cunoaşteriinu este posibilă decât grefată pe societatea informaţională şi nu poate fi separată de aceasta. Această stare de lucru impune procesului instructiv-educativ mutarea atenţiei dinspre profesor spre elev, iar sala de clasă nu mai este un loc in care ,,se toarnă” cunostinţe în capul elevului pasiv, care aşteaptă, asemenea unui ,,vas gol”, să fie umplut, ci devine un spaţiu unde elevii sunt implicaţi activ în procesul de învăţare, formare şi dezvoltare. Profesorul devine mai degrabă un facilitator care antrenează, mediază, consiliază şi-i ajută pe elevi să-şi dezvolte şi evalueze înţelegerea. Una dintre cele mai importante sarcini ale profesorului fiind aceea de a formula şi pune întrebări bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu