Iubeste Educatia !

Life Long Learning

Alte citate despre Educatie

never stop learning !

Despre Educatia Adultilor

O altfel de educatie . Educatia Nonformala

                         Educaţia nonformală (latinescul „nonformalis” – fără norme, în afara formelor organizate în mod oficial pentru un anumit gen de activitate) (Bontaş, 1998, p. 23).
Cuprinde totalitatea acţiunilor şi influienţelor educative structurate, organizate  şi instituţionalizate, dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ (Stan, 2001).
     Există de la începutul secolului XX, odată cu constituirea în Germania a unei asociaţii a tinerilor Wandervogels – ca o reacţie împotriva caracterului livresc al şcolii, prin care tinerii erau îndemnaţi  să călătorească, să cunoască natura, ţara.
    Caracteristici:
• acţiunile incluse în acest perimetru se caracterizează printr-o mare flexibilitate, oferind o mai bună posibilitate de pliere pe interesele şi posibilităţile elevilor (Cucoş, 1999, Stan, 2001);
• caracter facultativ  sau opţinal;
• include următoarele tipuri de activităţi: paraşcolare (de perfecţionare, reciclare etc.), perişcolare (vizite la muzeu, excursii, cluburi, cercuri ştiinţifice, vizionări de filme etc);
• elevii sunt implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi;
• nu se pun note, nu se face o evaluare riguroasă;
• permite lărgirea orizontului cultural, îmbogăţirea cunoştinţelor din anumite domenii, dezvoltarea unor aptitudini şi interese speciale;

• se disting patru opţiuni metodologice de desfăşurare a educaţiei formale:
1. centrată pe conţinuturi (sănătate, planning familial, formare agricolă);
2. centrată pe problemele vieţii cotidiene;
3. pentru conştientizare (în vederea cunoaşterii şi respectării drepturilor şi libertăţilor individuale);
4. educaţia umanistă (cultivarea unei imagini corecte despre sine, încrederea în capacitîţile de iniţiativă, de creaţie şi decizie) (Srinivasan, 1985, citat de Stanciu, 1999, p. 34).

Avantaje:

• spaţiu instructiv-educativ mult mai flexibil decât cel strict şcolar (mai mare libertate de acţiune);

• o mai bună selectare a informaţiilor;

• facilitează munca în echipă;

• realizează un demers pluri şi interdisciplinar;

• accentuiază obiective de tip formativ – educativ.

Dezavantaje:

• absenţa unor demersuri evaluative sistematice;

• cultivarea derizoriului, vehicularea unei culturi desuete.

Nascuti pentru a Invata !

Despre Inteligenta Multipla

Teoria inteligentei multiple a fost dezvoltata in anul 1983 de Dr. Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard. El sugereaza ca notiunea traditionala de inteligenta bazata pe IQ (coeficientul de inteligenta) are limitele ei si propune, in schimb, opt tipuri diferite de inteligenta care sa acopere o paleta mult mai larga a intelectului uman . 

Tipurile de inteligenta, cele 8 dimensiuni fundamentale ale conceptului de inteligenta multipla, potrivit teoriei Dr. Gardner, sunt: verbala/lingvistica, logico-matematica, spatiala, kinestezica, muzicala, intrapersonala, interpersonala si naturalista. Ulterior, Dr. Gardner a introdus si tipul de inteligenta existentialista.

Teoria inteligentei multiple extinde orizontul posibilitatilor de invatare/asimilare a cunostintelor dincolo de metodele conventionale, verbale si logico-matematice utilizate in majoritatea scolilor.

Teoria inteligentei multiple are implicatii puternice si in procesul de invatare si dezvoltare al adultilor, dandu-le acestora o noua perspectiva prin care sa-si analizeze, modul de viata, meseria, pasiunile si le ofera posibilitatea de a-si dezvolta, pe diverse cai (cursuri, programe de dezvoltare personala, hobby-uri), inclinatii pe care le-au avut in copilarie si care le-au fost inhibate prin impunerea unui mod de gandire si de invatare stereotip.

~ Citate Celebre ~

Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. Burrhus Frederic Skinner

Cei care educa copiii sunt demni de mai multa onoare decat cei care le dau viata; de aceea pe langa

viata, daruiti copiilor si arta de a trai bine, educandu-i  . Aristotel

Un om educat se deosebeste de un om needucat, asa cum un om viu se deosebeste de un om mort. Aristotel

Motivation and Learning

Stiluri si Diferente in Invatare

Profesorii ştiu în prezent că modul în care învaţă elevii variază foarte mult. Elevii au fiecare puncte forte şi altele mai slabe, care pot fi dezvoltate şi îmbunătăţite printr-o instruire eficientă. Învăţarea bazată pe proiecte care integrează tehnologia reprezintă o modalitate foarte bună de a utiliza punctele forte ale elevilor pentru a-i ajuta să gândească mai bine şi să înveţe autonom.

Folosirea tehnologiei în proiecte le oferă de asemenea elevilor oportunităţi de a alege cum să înveţe, permiţându-le să valorifice punctele forte ale propriilor stiluri de învăţare. Folosirea soft-urilor şi a componentelor hard pentru crearea filmelor, prezentărilor, publicaţiilor şi a compoziţiilor muzicale îi poate ajuta pe elevi să înveţe conţinuturile şi să-şi dezvolte capacităţile de gândire în moduri care ţin cont de aptitudinile şi interesele lor.

          Stilurile vizual, auditiv şi chinestezic

Cea mai simplă şi mai răspândită modalitate de a identifica diferite stiluri de învăţare se bazează pe simţuri. Denumit în mod curent modelul VAK (visual, auditory, kinesthetic learning styles), acest cadru descrie stilurile celor care învaţă ca vizual, auditiv sau chinestezic. Cei cu un stil de învăţare vizual procesează cel mai eficient informaţii în formă vizuală; cei cu stil de învăţare auditiv înţeleg cel mai bine ascultând şi cei cu un stil chinestezic/tactil învaţă mai bine prin atingere şi mişcare. Un studiu efectuat de Specific Diagnostic Studies a arătat că 29% din toţi elevii din şcolile de învăţământ primar şi secundar au un stil de învăţare vizual, 34% au un stil auditiv şi 37% au un stil chinestezic/tactil 
(Miller, 2001).

            Despre stilurile de învăţare vizual, auditiv şi chinestezic

Vizual	imagini, filme, grafice, diagrame, tabele, modele
Auditiv	lectură, înregistrări audio, povestire, muzică, verbalizare, întrebări
Chinestezic	interpretare, joc de roluri, modelare în lut

Sa fim creativi !

Fiinţa umană a fost dotată, între alte caracteristici specific umane, cum sunt moralitatea şi religiozitatea, şi cu creativitate, care alături de cele menţionate mai sus o deosebesc de toate celelalte creaturi ale lui Dumnezeu.
                             Ce este creativitatea şi care sunt factorii care o influenţează?
În literatura de specialitate există nenumărate definiţii ale creativităţii. în general, creativitatea este definită ca fiind capacitatea de a imagina şi a realiza ceva nou, original. 

                                                       Metode şi procedee creative

                    Brainstormingul sau asaltul de idei este o metodă de rezolvare creativă a unor probleme, care a fost elaborată de Osborne. Ea are la bază principiul asocierii libere a ideilor şi constă în emiterea de către membrii unui grup, fără inhibiţii şi evaluări de vreun fel, a unor posibile soluţii la o problemă enunţată anterior de către moderator. Ideile enunţate sunt înregistrate şi evaluate apoi de către participanţi sau de către o comisie formată în acest scop.

 Sinectica este o metodă concepută de Gordon şi constă din asocierea unor elemente diverse, aparent fără legătură între ele, în vederea elaborării unor idei noi.

Panelul este o metodă interactivă în care în faţa unei audienţe avizate sunt invitaţi un număr de specialişti reprezentând diverse puncte de vedere asupra problemei puse în discuţie. După prezentarea de către fiecare dintre specialişti a propriei poziţii, urmează o serie de discuţii între ei, pentru clarificarea punctelor de apropiere şi a elementelor care diferă în fiecare abordare. În final se oferă participanţilor posibilitatea de a pune întrebări şi de a formula propriile lor poziţii cu privire la problema care a ocazionat dezbaterea.

Cognitive learning theorists

Teaching In The 21st Century

Future Learning Short

Paradigmele Educatiei

      Dezvoltarea intensivă a  tehnologiilor a făcut ca potenţialul lor să crească într-un ritm care a depăşit  şi cele mai optimiste prognoze  şi în acelaşi timp ele să devină larg accesibile. Factorul limitativ în dezvoltare va fi legat din ce în ce mai mult de  cunoaştere, de capacitatea (umană) de asimilare  şi dezvoltare a acestor tehnologii, de utilizare a acestora în noi domenii de activitate, pentru noi produse şi servicii. Acest aspect conduce la ideea că este nevoie de îmbunătăţirea calităţii pregătirii omului.

                 Cu toate acestea în procesul educaţional suntem in situaţia de a face faţă unor situaţii de tipul: ambianţa şcolară neprietenoasă, un climat instituţional rigid şi inconsecvent, fluctuaţii în proiectarea şi aplicarea curriculumului şcolar, supraîncărcarea generată de tot felul de cauze contradictorii. Toate acestea îndepărtează elevul de propriile sale aspiraţii, ducându-l în confuzie şi dezinteres. În acest fel, principalul motor al progresului şcolar, şi anume motivaţia pentru învăţare, este compromis.

Nevoia de schimbare

Schimbarea în educaţie, este impusă, dar în acelaşi timp şi facilitată de procese precum globalizarea, avansul către societatea cunoaşterii, nevoia de învăţare pe tot parcursul vieţii, iar generaţiile actuale au nevoie de un alt tip de management al resurselor şi al comunicării diferit faţă de cel de până acum. Cunoaşterea- este informaţie cu înţeles şi informaţie care acţionează. De aceea societatea cunoaşteriinu este posibilă decât grefată pe so­cietatea infor­maţională şi nu poate fi separată de aceasta. Această stare de lucru impune procesului instructiv-educativ  mutarea atenţiei dinspre profesor spre elev, iar sala de clasă nu mai este un loc in care ,,se toarnă” cunostinţe în capul elevului pasiv, care aşteaptă, asemenea unui ,,vas gol”, să fie umplut, ci devine un spaţiu unde elevii sunt implicaţi activ în procesul de învăţare, formare şi dezvoltare. Profesorul devine mai degrabă un facilitator care antrenează, mediază, consiliază şi-i ajută pe elevi să-şi  dezvolte şi evalueze înţelegerea. Una dintre cele mai importante sarcini ale profesorului fiind aceea de a formula şi pune întrebări bune.