O altfel de educatie . Educatia Nonformala

                         Educaţia nonformală (latinescul „nonformalis” – fără norme, în afara formelor organizate în mod oficial pentru un anumit gen de activitate) (Bontaş, 1998, p. 23).
Cuprinde totalitatea acţiunilor şi influienţelor educative structurate, organizate  şi instituţionalizate, dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ (Stan, 2001).
     Există de la începutul secolului XX, odată cu constituirea în Germania a unei asociaţii a tinerilor Wandervogels – ca o reacţie împotriva caracterului livresc al şcolii, prin care tinerii erau îndemnaţi  să călătorească, să cunoască natura, ţara.
    Caracteristici:
• acţiunile incluse în acest perimetru se caracterizează printr-o mare flexibilitate, oferind o mai bună posibilitate de pliere pe interesele şi posibilităţile elevilor (Cucoş, 1999, Stan, 2001);
• caracter facultativ  sau opţinal;
• include următoarele tipuri de activităţi: paraşcolare (de perfecţionare, reciclare etc.), perişcolare (vizite la muzeu, excursii, cluburi, cercuri ştiinţifice, vizionări de filme etc);
• elevii sunt implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi;
• nu se pun note, nu se face o evaluare riguroasă;
• permite lărgirea orizontului cultural, îmbogăţirea cunoştinţelor din anumite domenii, dezvoltarea unor aptitudini şi interese speciale;

• se disting patru opţiuni metodologice de desfăşurare a educaţiei formale:
1. centrată pe conţinuturi (sănătate, planning familial, formare agricolă);
2. centrată pe problemele vieţii cotidiene;
3. pentru conştientizare (în vederea cunoaşterii şi respectării drepturilor şi libertăţilor individuale);
4. educaţia umanistă (cultivarea unei imagini corecte despre sine, încrederea în capacitîţile de iniţiativă, de creaţie şi decizie) (Srinivasan, 1985, citat de Stanciu, 1999, p. 34).

Avantaje:

• spaţiu instructiv-educativ mult mai flexibil decât cel strict şcolar (mai mare libertate de acţiune);

• o mai bună selectare a informaţiilor;

• facilitează munca în echipă;

• realizează un demers pluri şi interdisciplinar;

• accentuiază obiective de tip formativ – educativ.

Dezavantaje:

• absenţa unor demersuri evaluative sistematice;

• cultivarea derizoriului, vehicularea unei culturi desuete.